Solar Molibor Energy

Bor – 14% Mo – 1% Cu EDTA – 0,130% Fe EDTA – 0,013% Mn EDTA – 0,006% Zn EDTA – 0,013%
Efecte:
• Influenţează formarea compuşilor aromatici în plante;
• Influenţează pozitiv germinarea, diviziunea celulară şi fructificarea;
• Contribuie la menţinerea unei stări de hidratare adecvată a ţesuturilor;
• Participă la sinteza substanţelor pectice, a acizilor nucleici;
• Combate deficienţa de bor caracterizată prin reducerea fertilităţii plantelor şi clorozarea şi ruginirea frunzelor tinere;
Avantaje:
• Aplicare uşoară odată cu tratamentele fitosanitare;
• Este compatibil cu majoritatea pesticidelor;
• Menţinerea conţinutului de molibden bor si microelemente în plantă;
• Se aplică la toate plantele de cultură de la răsărire (plantare) şi până la maturare;
• Stimularea înfloritului, fructificării şi maturizării uniforme duc la obţinerea unor
• Creşterea tubului de polen;
• Integritatea peretelui celular;
• Contribuie la eficientizarea fertilităţii acesteia;

Modul de utilizare:
Se aplică prin stropiri foliare de la răsărire până la maturarea recoltei la următoarele culturi: rapiţă,floarea soarelui, porumb, legume, căpşuni, cartof, vita de vie
Doza de aplicare este de 1-2 l/ha, asigurându-se o cantitate de soluţie de 200-400 l/ha. La aplicare cu pompa manuală sau atomizor, nu se depăşeşte concentraţia soluţiei de stropit de 0,5%.

Rolul Borului

– Îndeplineste în plantă funcţia de element constructiv, find necesar la formarea tesutului si a peretilor celulari;
– Înfluentează pozitiv formarea organelor de reproducere, înorire şi fructifcare; infuenţează formarea polenului cât şi sănătatea lui;
– Prezenţa lui este necesară la formarea nodozităţilor pe rădăcinile plantelor leguminoase. Împreună cu Molibdenul acţionează la mărirea numărului de nodozităţi şi a calităţii lor;
– Participă în metabolismul plantelor.

Carenţele de Bor se manifestă diferit în funcţie de plantă, de cultură, şi pot prezenta urmatoarele simtome:
– În livezi – necroze pe lăstarii tineri, scurtarea lăstarilor, apariţia de lăstari sub forma de tufă, pe frunzele şi ramurile de la vârf şi din etajele superioare apar pete de culoare verde închis, iar în stadiu avansat frunzele devin clorotice, se răsucesc, se deformează şi se necrozează, fructificare slabă şi suberificarea pulpei fructelor;

– Viţa de vie – necroze pe cârcei şi apoi uscarea lor, necroze pe lăstari, mortificarea vârfului de creştere, scurtarea internodiilor, boabe rare pe ciorchine, uscarea parţială sau totală a boabelor;
– Rapiţa – rădăcina are pivotul anormal dezvoltat cu crăpături vizibile, plantele cresc subţiri cu internodii scurte având aspect de tufă, frunzele se înroşesc pe margini, iar între nervuri apar pete gălbui şi forile avortează;
– Floarea Soarelui – în preajma înforitului frunzele mediene capătă aspectul de gofrat, după care se transformă în arsuri, frunzele tinere se răsucesc şi capătă o culoare brun–violetă cu peţioluri casante, forile avortează, iar în cazuri accentuate de carenţă, pe tulpină, sub capitul, apar secreţii gomoase care duc la crăpături şi căderea capitulului;
– Efectul negativ cel mai des întâlnit este nefructificarea plantelor, care duce la reducerea drastică a producţiei agricole;
– Scăderea rezistenţei la îngheţ (rapiţă, grâu);
– Scăderea capacităţii plantelor de a face faţă la stres (secetă, îngheţ, boli dăunătoare).

Molibdenul este un oligoelement esenţial pentru creşterea plantelor. Deşi necesarul de molibden din plantă este foarte mic, lipsa lui produce scăderi de producţie.
Rolul molibdenului în plante:
– Influenţează metabolismul plantelor în folosirea azotului din formele nitrice(NO3) în producerea aminoacizilor şi proteinelor;
– La plantele leguminoase inuenţează formarea nodozităţilor pe rădăcini;
– Are rol esenţial în folosirea fosforului în plantă;
– Este un catalizator moderat pentru activităţi enzimatice importante în fixarea azotului din aer; activitatea reductazei si azotazei.
Carenţele de molibden sunt vizibile prin întarzieri de creştere ale plantelor, înflorire precoce, frunze mici de culoare verde-gălbui şi clorozate începând de la margini către mijloc şi de la baza către vîrful plantei. La conopidă şi rapiţă simptomul caracteristic este „coada biciului” datorită deformării frunzelor care continuă să crească doar nervura centrală, limbul, nefiind format, plantele îşi diminuează creşterea, ramicaţiile şi silicvele sunt în număr redus, iar silicvele au seminţe puţine. La floarea soarelui carenţa se prezintă la frunze care au aspect de lingură , cu marginile limbului necrozate, de culoare maro. Lipsa molibdenului din plantă influenţează în mod negativ conţinutul de proteine din plantă. Aceasta determină degradarea generală a sănătăţii plantelor (frunze, florile nu reuşesc să se formeze, frunze malformate).
Stagnează creşterea plantelor, plantele pot părea ca au o deficienţă de azot(pete clorozate între nervuri de-a lungul marginilor).
La leguminoase are un rol esenţial în formarea nodozităţilor.
Pentru ca are un rol important, şi cantitatea de molibden din sol variază în funcţie de mai mulţi factori(Ph, precipitaţii frecvente, forma azotului), este ideal ca plantele să aibă molibden la dispoziţie prin aplicarea lui prin stropiri cu îngrăşăminte foliare cu molibden.